miercuri, 28 iulie 2010
vineri, 23 iulie 2010
miercuri, 21 iulie 2010
Aseaza-ti capul unde vrei dar pe umarul meu era locul ei..
http://www.youtube.com/watch?v=LdC4jsosaKA
marți, 20 iulie 2010
Anda.
E nebuna,complicata,nesuferita,niciodata multumita,cu gura mare mereu,enervanta,cateodata e intelegatoare..cateodata,foarte rar.Dar chiar si asa cu ea stau 24 de ore pe zi si desi cateodata nu ne mai suportam avem si zile bune in care radem,vorbim,facem misto de altii pe care nu-i "iubim" asa mult,mancam etc.Impreuna iesim pe afara,dansam in statie step (eu "dansez",ea rade de mine),ne acoperim una pe alta,ne si enervam una pe alta.:">,ne certam pe dulciuri si pe locul din fata de la masina.:))),ii furam guma lu' tata din masina,ne rugam de mama sa nu ne ducem la tara,ne prostim si facem ca toate animalele,intram la 11 noaptea de afara si ne chinuim sa intram incet ca sa nu-si dea seama mama desigur ca nu ne iese si mereu ne prinde.O iubesc pe Anda pentru ca se enerveaza repede,pentru ca daca numai poate imi da mie ciocolata ei,imi da bani sa-mi iau inghetata cand eu numai am,"nu" se supara daca ies in oras fara ea,imi zice mereu ca sunt vaca,rade de mine cand cant:-? defapt ea rade de mine mereu..nu stiu de ce.:">,facem impreuna "awww":x,ma streseaza sa citesc GAZDA,ma pune mereu sa citesc niste chestii dragute care le gaseste ea si normal ca niciodata nu le citesc,mereu face ea cortu',spala vasele daca o rog frumos (nu merge intotdeauna),imi da telefonul ei daca eu numai am minute,ma lasa la pc cand vreau ca sa pot sa ma uit si la telenovelele mele.:x si..ea ma iubeste (chiar daca niciodata nu recunoaste) pentru ca o las sa ia haine de la mine,pentru ca o fac sa radaaa,ma duc afara cu ea ca sa nu se intoarca singura noaptea,am glume proaste si numai eu rad la ele,ii fac poze artistice (ei nu-i plac dar nu conteaza),ma duc la magazin cand avem pofta de ceva bun,i-am dat si eu de cateva ori in viata tema la englezaa.,sta la pc si 4 ore fara s-o deranjez atata timp cat ma uit la telenovele,ii iau paharele si ce mai aduce ea la pc si le duc la bucatarie fara sa ma puna ea,si etc etc sunt atat de multe lucruri pentru care ne iubim.A,si am uitat sa spun..Anda e sora mea.!<3
duminică, 18 iulie 2010
Plangand isi facea bagajele.Nu vroia decat sa plece de acolo..din locul acela plin de amintiri si de promisiuni care nu au fost niciodata respectate.
"Sper sa fi fericit.." Asta a fost ultimul gand..si a plecat trantind usa in spatele castelului de vise,sperante si iluzii pe care intr-o zi le-au construit impreuna.Ratacea pierduta pe strazi..ochii ii erau inundati de lacrimi calde,cum nu au mai fost niciodata..se gandea numai la el,la povestea lor care mereu a crezut ca va fi nesfarsita.Respira din ce in ce mai greu..pana a cazut in mijlocul strazii.Sperand ca asa va uita de el pentru totdeauna isi aseaza capu pe asfaltul rece..si asteapta.
A doua zi a fost anuntat peste tot accidentul.
joi, 15 iulie 2010
imposibil..dar se poate.
Cum poate o persoana sa-ti intre atat de adanc in inima si sa nu poti sa o scoti orice ai face.?Cum iti alearga toata ziua prin ganduri si niciodata nu oboseste.?Cum te face sa simti ca esti stapana lumii doar cand te ia in brate.?Cum te face sa uiti de toate doar atunci cand ii auzi rasul.?Cum te ratacesti mereu in ochii lui si totusi niciodata nu te saturi de ei.?..CUM.?
duminică, 11 iulie 2010
siropos.
Dorinta.
[E doar o chestie draguta si destul de siropoasa care am gasit-o pe net si mi-a atras atentia.]
Intuneric , clopotele unei biserici se aud batand a moarte, undeva in noapte, pierzandu-se in neant. In camera luminata de cateva lumanari negre, insangerate, se afla doar doua suflete, EL si EA.
EL este un tanar palid cu parul de culoarea abanosului si cu niste trasaturi ale chipului foarte ascutite. Are o privire lipsita de viata, goala, privind undeva in intuneric, in necunoscut. Pe fata lui se observa ceva, este suferinta, suferinta provovata de iubire. Lacrimi ii curg incet pe fata-i intristata. In cautatura lui se citeste iubirea, ceqa mai crunta iubire din cate s-au cunoscut vreodata, cea mai patimasa dragoste de la crearea omului ... si totusi ...
EA este o fata aflata in pragul feminitatii, tanara, aproape o copila, inocenta, imbujorata, cu o privire ce ii tradeaza mereu sentimentele, este o persoana atat de neobisnuita ... de o frumusete iesita din comun, o frumusete suspecta, ciudata, cum rar i se intampla unui om sa intalneasca in viata ... O FRUMUSETE ... DIABOLICA.
El se apropie de ea, este evitat, incearca sa o sarute, iarasi evitat. Incearca sa ii opreasca suvoiul de lacrimi ce se preling pe obrajii ei, nu reuseste, durerea ei este prea mare pentru a putea fi ucisa de el durerea ei nu poate fi ucisa, ASTA SIMTE EA ... dar el stie ca o poate face fericita ... ar face orice i-ar cere ea ... AR MURI PENTRU EA.
El ii sopteste ceva la ureche, in ochii lui se vede speranta, iar in ochii ei se aprinde o licarire de fericire, o licarire ce seamana cu luceafarul ce dispare dimineata, este SPERANTA ... a reusit, el a reusit sa-i trezeasca speranta. Deodata ea intoarce privirea catre el, zambeste, el reuseste sa-i fire un sarut, mai vrea, ea se apropie de el, usor, cu pasii unei pisici, incepe sa-l sarute, dar nu este un sarut normal plin de pasiune, este unul ce izvoraste din cele mai adanci simtiri ale sufletului omenesc, un sarut ce izvoraste din iubire, iubire ce poate sparge orice granite, ar putea dstruge chiar si portile iadului, O IUBIRE MACABRA.
Deodata, o adiere de vant stinge lumanarile din incapere, in intunericul malefic ce s-a lasat, ei se iubesc, fara ca nimic din afara iubirii lor sa-i poata atinge. Se aud voci in camera, sunt doar vocile lor, insemnate cu durere, durerea placerii, durerea fericirii, durerea iubirii, frica de toti cei ce vor sa-i desparta, si mai ales CURAJUL de a-i infrunta pe toti cei ce vor avea nesabuinta de a incerca sa le distruga dragostea.
El murmura ceva, este un juramant, un juramant pecetluit cu sangele lui:
- JUR CA TE VOI IUBI O ETERNITATE ... JUR!!! Mana-i insangerata prinde mana ei si o strange, nu vrea sa-i dea drumul, este inspaimantat de tot ceea ce ar putea sa se intample daca ii da drumul ... O iubeste, si simte ca este iubit.
Sangele lor se amesteca, iubirea lor are sangele ca pecete, acum nimic nu le mai poate distruge dragostea.
Ei satu imbratisati, murmurandu-si soapte de iubire. El si-a vandut sufletul, dar nu Diavolului si nici lui Dumnezeu, ci fetei pe care o iubeste, cea care este alaturi de el, si spera ca va fi mereu.
In camera intunecata domneste o tacere profunda, doar o inima se aude batand, este inima lui. Deodata aceasta tacere funerara este imprastiata de urletul unui lup ce urla la luna, este luna plina, el se gandeste ca ar putea fi un varcolac, zambeste spunandu-si ca asa ceva nu exista.
Intunericul camerei este spulberat de o lumina, este o lumanare aprinsa de ea, la lumina difuza ce se raspandeste in incapere el observa ca cea pe care el o iubeste are buzele insangerate ... simte o durere seaca in zona gatului ... duce mana intr-acolo ... apoi si-o priveste ... SANGE.
Soarele isi arata primele raze, dimineata a imprastiat intunericul mortuar al noptii. In camera se observa cateva mici pete de o culoare rosiatica, este chiar pecetea iubirii lor.
El sta alaturi de ea, o saruta, ea zambeste, e fericita. A reusit s-o cucereasca, a reusit s-o faca fericita. Asta e tot ceea ce si-a dorit ... s-o faca fericita ... cu orice pret.
DAR TOTUL ESTE DOAR O DORINTA.
[E doar o chestie draguta si destul de siropoasa care am gasit-o pe net si mi-a atras atentia.]
Intuneric , clopotele unei biserici se aud batand a moarte, undeva in noapte, pierzandu-se in neant. In camera luminata de cateva lumanari negre, insangerate, se afla doar doua suflete, EL si EA.
EL este un tanar palid cu parul de culoarea abanosului si cu niste trasaturi ale chipului foarte ascutite. Are o privire lipsita de viata, goala, privind undeva in intuneric, in necunoscut. Pe fata lui se observa ceva, este suferinta, suferinta provovata de iubire. Lacrimi ii curg incet pe fata-i intristata. In cautatura lui se citeste iubirea, ceqa mai crunta iubire din cate s-au cunoscut vreodata, cea mai patimasa dragoste de la crearea omului ... si totusi ...
EA este o fata aflata in pragul feminitatii, tanara, aproape o copila, inocenta, imbujorata, cu o privire ce ii tradeaza mereu sentimentele, este o persoana atat de neobisnuita ... de o frumusete iesita din comun, o frumusete suspecta, ciudata, cum rar i se intampla unui om sa intalneasca in viata ... O FRUMUSETE ... DIABOLICA.
El se apropie de ea, este evitat, incearca sa o sarute, iarasi evitat. Incearca sa ii opreasca suvoiul de lacrimi ce se preling pe obrajii ei, nu reuseste, durerea ei este prea mare pentru a putea fi ucisa de el durerea ei nu poate fi ucisa, ASTA SIMTE EA ... dar el stie ca o poate face fericita ... ar face orice i-ar cere ea ... AR MURI PENTRU EA.
El ii sopteste ceva la ureche, in ochii lui se vede speranta, iar in ochii ei se aprinde o licarire de fericire, o licarire ce seamana cu luceafarul ce dispare dimineata, este SPERANTA ... a reusit, el a reusit sa-i trezeasca speranta. Deodata ea intoarce privirea catre el, zambeste, el reuseste sa-i fire un sarut, mai vrea, ea se apropie de el, usor, cu pasii unei pisici, incepe sa-l sarute, dar nu este un sarut normal plin de pasiune, este unul ce izvoraste din cele mai adanci simtiri ale sufletului omenesc, un sarut ce izvoraste din iubire, iubire ce poate sparge orice granite, ar putea dstruge chiar si portile iadului, O IUBIRE MACABRA.
Deodata, o adiere de vant stinge lumanarile din incapere, in intunericul malefic ce s-a lasat, ei se iubesc, fara ca nimic din afara iubirii lor sa-i poata atinge. Se aud voci in camera, sunt doar vocile lor, insemnate cu durere, durerea placerii, durerea fericirii, durerea iubirii, frica de toti cei ce vor sa-i desparta, si mai ales CURAJUL de a-i infrunta pe toti cei ce vor avea nesabuinta de a incerca sa le distruga dragostea.
El murmura ceva, este un juramant, un juramant pecetluit cu sangele lui:
- JUR CA TE VOI IUBI O ETERNITATE ... JUR!!! Mana-i insangerata prinde mana ei si o strange, nu vrea sa-i dea drumul, este inspaimantat de tot ceea ce ar putea sa se intample daca ii da drumul ... O iubeste, si simte ca este iubit.
Sangele lor se amesteca, iubirea lor are sangele ca pecete, acum nimic nu le mai poate distruge dragostea.
Ei satu imbratisati, murmurandu-si soapte de iubire. El si-a vandut sufletul, dar nu Diavolului si nici lui Dumnezeu, ci fetei pe care o iubeste, cea care este alaturi de el, si spera ca va fi mereu.
In camera intunecata domneste o tacere profunda, doar o inima se aude batand, este inima lui. Deodata aceasta tacere funerara este imprastiata de urletul unui lup ce urla la luna, este luna plina, el se gandeste ca ar putea fi un varcolac, zambeste spunandu-si ca asa ceva nu exista.
Intunericul camerei este spulberat de o lumina, este o lumanare aprinsa de ea, la lumina difuza ce se raspandeste in incapere el observa ca cea pe care el o iubeste are buzele insangerate ... simte o durere seaca in zona gatului ... duce mana intr-acolo ... apoi si-o priveste ... SANGE.
Soarele isi arata primele raze, dimineata a imprastiat intunericul mortuar al noptii. In camera se observa cateva mici pete de o culoare rosiatica, este chiar pecetea iubirii lor.
El sta alaturi de ea, o saruta, ea zambeste, e fericita. A reusit s-o cucereasca, a reusit s-o faca fericita. Asta e tot ceea ce si-a dorit ... s-o faca fericita ... cu orice pret.
DAR TOTUL ESTE DOAR O DORINTA.
‹3.
Istoria ciocolatei.
Istoria ciocolatei începe cu doua mii de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era practicată în America de Sud.
Cristofor Columb (1502) a fost primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Nouă. Aduse în Europa, acestea nu s-au bucurat de o prea mare atenţie, deoarece nimeni nu ştia la ce folosesc.
În 1519, conchistadorul Hernando Cortez a descoperit că Montezuma, conducătorul aztecilor, obişnuia să bea o băutură preparată din seminţe de cacao, numită "chocolatl". Montezuma obişnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său.
Spaniolii au adăugat trestie de zahăr şi i-au îmbogăţit aroma cu ajutorul vaniliei şi scorţişoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte.
Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristrocaţie. Ei nu au dezvaluit Europei secretul acestei băuturi timp de un secol. Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid apreciată la Curtea Regală din Franţa şi apoi din Marea Britanie.
Locul privilegiat al ciocolatei în civilizaţiile moderne se datoreşte aromei sale inimitabile, dar şi unei aureole magice transmise de-a lungul timpului. Într-adevar cacohuaquatl în limba incaşă înseamnă "cadoul grădinarului paradisului către primii oameni", adică a zeului Quetzalcoatl.
Fructele de cacao serveau ca monedă de schimb, iar amanda (pulpa de cacao) se folosea pentru prepararea băuturii zeilor, "tchocolaltl", ciocolata cu efecte stimulatorii pentru înlăturarea oboselii şi cu gust foarte plăcut. Arborele de cacao poate atinge 8 metri în 12 ani, înfloreşte în tot cursul anului, având aproape 100.000 flori în buchete, dar din care doar 0,2 % dau fructe.
În secolul XIX s-au produs două transformări importante în istoria ciocolatei. În 1847, o companie engleză a creat un proces tehnologic de solidifiere a ciocolatei, iar doi ani mai târziu, suedezul Daniel Peter s-a gândit să adauge un ingredient nou: laptele.
La scurt timp, o nouă invenţie a marcat istoria ciocolatei: temperatura de topire mai scazută decât cea a corpului uman. Aşadar, ciocolata se topeşte în gură şi la figurat, dar şi la propriu. Ciocolata neagră se topeşte la 34 - 35 grade Celsius, în timp ce pentru ciocolata cu lapte este nevoie de o temperatură mai scazută cu câteva grade. În prezent, ciocolata cu lapte este cel mai căutat sortiment, ciocolata neagră fiind apreciată doar de 5-10 % dintre consumatorii acestui produs.
Istoria ciocolatei începe cu doua mii de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era practicată în America de Sud.
Cristofor Columb (1502) a fost primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Nouă. Aduse în Europa, acestea nu s-au bucurat de o prea mare atenţie, deoarece nimeni nu ştia la ce folosesc.
În 1519, conchistadorul Hernando Cortez a descoperit că Montezuma, conducătorul aztecilor, obişnuia să bea o băutură preparată din seminţe de cacao, numită "chocolatl". Montezuma obişnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său.
Spaniolii au adăugat trestie de zahăr şi i-au îmbogăţit aroma cu ajutorul vaniliei şi scorţişoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte.
Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristrocaţie. Ei nu au dezvaluit Europei secretul acestei băuturi timp de un secol. Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid apreciată la Curtea Regală din Franţa şi apoi din Marea Britanie.
Locul privilegiat al ciocolatei în civilizaţiile moderne se datoreşte aromei sale inimitabile, dar şi unei aureole magice transmise de-a lungul timpului. Într-adevar cacohuaquatl în limba incaşă înseamnă "cadoul grădinarului paradisului către primii oameni", adică a zeului Quetzalcoatl.
Fructele de cacao serveau ca monedă de schimb, iar amanda (pulpa de cacao) se folosea pentru prepararea băuturii zeilor, "tchocolaltl", ciocolata cu efecte stimulatorii pentru înlăturarea oboselii şi cu gust foarte plăcut. Arborele de cacao poate atinge 8 metri în 12 ani, înfloreşte în tot cursul anului, având aproape 100.000 flori în buchete, dar din care doar 0,2 % dau fructe.
În secolul XIX s-au produs două transformări importante în istoria ciocolatei. În 1847, o companie engleză a creat un proces tehnologic de solidifiere a ciocolatei, iar doi ani mai târziu, suedezul Daniel Peter s-a gândit să adauge un ingredient nou: laptele.
La scurt timp, o nouă invenţie a marcat istoria ciocolatei: temperatura de topire mai scazută decât cea a corpului uman. Aşadar, ciocolata se topeşte în gură şi la figurat, dar şi la propriu. Ciocolata neagră se topeşte la 34 - 35 grade Celsius, în timp ce pentru ciocolata cu lapte este nevoie de o temperatură mai scazută cu câteva grade. În prezent, ciocolata cu lapte este cel mai căutat sortiment, ciocolata neagră fiind apreciată doar de 5-10 % dintre consumatorii acestui produs.
sâmbătă, 10 iulie 2010
Iar e urat afara.
Au fost cateva zile cu soare in care am colindat minunatul Bucuresti cu Alexandra dar acum iar stam in casa de frica ca o sa ne prinda ploaia daca iesim.Soarele iese din cand in cand dar nu deajuns..:-j
vineri, 2 iulie 2010
Marea e prea mare ca sa nu ne iubeasca.
Am fost la mare.! Marea e superba,minunata,geniala si ne iubeste mult.!niciodata nu ne dezamageste.In primele trei zile a fost plictiseala..afara ploua,eram cu marea la cativa metrii de noi si stateam in hotel..faceam bratari.Dar cand credeam ca asa va fi tot concediul nostru a iesit soarele si marea era mai calda ca niciodata.<3As sta intinsa pe nisip cu soarele in ochi si briza marii sa-mi mangaie corpul o eternitate.
Era prima zi cand ne duceam pe plaja..stateam pe prosop si ascultam muzica.Soarele rotund si rosu se ridica usor deasupra intinderii albastre infinite..era superb.As fi vrut sa numai vin acasa niciodata dar timpul a trecut repede si am ajuns inapoi acasa,inapoi la probleme.
VARA.
Da..pai a venit vara.De obicei toata lumea se distra vara si poate ca unii inca o fac.Eu nu.Afara e o caldura care nu te lasa sa simti linistea pe care o simteai altadata cand ieseai afara si priveai infinitatea de albastru ce se afla deasupra ta..totul merge aiurea.[neterminata-numai am chef sa scriu.]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)