plictiseala.

A trecut balul..si acum iar am ramas in aer.Mereu se intampla asa ..astept un lucru si dupa ce trece,a doua zi sunt asa fara niciun rost..numai am la ce sa astept,sa numar zilele pana o sa se intample.Zilele trec,tezele se apropie..probabil ca urmatorul lucru dupa care o sa tanjesc o sa fie vacanta de iarna.
In momentul de fata sunt in cel mai inalt punct al oboselii,unde nu credeam ca o sa ajung niciodata.Nu am timp de nimic si cand spun nimic..e nimic.Nici muzica numai ascult pe drum si asta chiar nu credeam ca o sa se intample vreodata.Si totusi datorita oboselii care ma cuprinde in fiecare seara cand vin acasa am invatat sa ma bucur mai mult de lucrurile simple..mai mult decat o faceam inainte.Vad apusurile mereu din masina si o gramada de amintiri imi inunda mintea.Odata cu apusurile apar amintirile care includ sfarsituri cum ar fi sfarsitul generalei,sfarsitul relatiei,sfarsitul testului la geografie..sfarsituri..Frunzele si vantul care le matura pe asfaltul ud imi dau senzatia de plecare si astfel apar amintirile cand plecam spre generala iarna si inghetam,cand intarziam mereu si ma astepta Alexandra pe pod.Cateodata am norocul sa vad Luna si stelele si este inevitabil sa nu ma gandesc la verile afara,cand vorbeam despre fabrica mea de ciocolata din Elvetia..Si apropo de Luna..stiti ca exista povestea cu Luna si Soarele care s-au iubit dar la final au fost pedepsiti sa nu se intalneasca niciodata.Povestea asta mi-a marcat copilaria pentru ca mereu vedeam in jur cum cuplurile se cearta si la un moment dat se despart..mereu am facut legatura.Desi sunt la varsta cand am realizat ca nu este decat o legenda se intampla in unele seri sa apara Luna cand Soarele inca nu a apus si sa renasca in mine o bucurie copilareasca la gandul ca mereu am stiut ca iubirea invinge tot chiar daca in cazul soarelui si a lunei nu este real,intre doi oameni este(dar asta este un alt subiect cu care o sa va plictisesc altadata).
Si acum o sa inchei spunandu-va ca parcursul drumului spre casa deschid din nou albumul vietii mele nesfarsit si il citesc iar..si iar..mereu alta pagina.Poate din cand in cand ar trebui sa inchidem telefoanele,mp-3-urile...si sa ne uitam mai atenti in jurul nostru.

Bal.!

Inca o amintiree.<333

tot ea.

Da..deci mi-e foarte dor de tine..Vorbim din ce in ce mai putin si iti simt lipsa.Stii ca am promis ca nu o sa ne despartim..ca o sa ne luam un apartament la 18 ani,ca o sa mergem la bunicul tau..Ai face bine sa nu uiti.!Avem multe de facut impreuna..si totusi cateodata simt ca ai putea sa faci mai mult efort ca sa ne vedem mai des..:-l Oricum stii mereu unde sa ma gasesti atunci cand vrei sa razi,plangi,mananci clatite..
Mai tii minte glumele noastre in ora de fizica sau de romana..?scrisurile din banca,rasul cu lacrimi care nu se mai opreau si toata lumea tipa sa tacem..sau atunci cand imi consumai mesajele sa vorbesti tu cu "x"..si de ziua mea..cand am "zburat" eu putin prea sus si ma adunai de pe jos..Vreau inapoi in banca cu tine..vreau sa-ti rod pixurile din nou..!
TE IUBESC MULT.! [muhaha am suvita.:">]

sweet ending.

[mersi Elena.<3]

".. în ceea ce mă priveste, să plouă tot anul. Te-am ascuns intre două bătăi de inimă."