Priveste apusul cuvintelor care striga sau vor sa taca si asculta-mi soaptele necuvintelor mele ce vor sa-ti spuna cât de mult te iubesc chiar si atunci când pe buze e frig si peste tot e numai durere sau înstrainare si asta nu fiindca lumea ar fi straina de oameni, ci exact invers, oamenii se vor straini de lume fiindca daca ar iubi-o si ar întelege-o ar realiza ca ar trebui sa fie ceea ce nu sunt, adica, putin mai mult oameni, putina mai multa iubire si profunzime. Oare cere aceasta lume prea mult pentru a fi înteleasa.?